
Educaţia creativităţii este necesară şi pe deplin posibilă.
Ideal ar fi ca ea să înceapă de timpuriu şi cu mijloace adecvate vârstei.
Regretabil este că nu numai familia, dar şi şcoală, în ciuda sloganelor sforăitoare, sunt departe de a-şi achita datoriile faţă de creativitate.
În timplul formării şi creşterii noastre, părinţii şi profesorii ne-au silit să le asimilăm părerile chiar fără să se gândească la acestea. Uite aşa noi am crezut în aceste păreri şi am trăit cu frică pe care au generat-o în noi, spre exemplu că nu suntem buni la înot, sau la cântat, sau la sport…
Hai să-ţi dau un exemplu, să nu zici că bat câmpii:
Am cunoscut o femeie care era inteligentă şi avea un suflet foarte bun. Ea avea o fetiţă pe care o iubea cu adevărat foarte mult. Într-o seară ea a venit acasă după o zi de munca foarte dificilă, obosită, plină de tensiuni emoţionale, şi cu o durere de cap teribilă. Tot ce îşi dorea în acea clipă era o stare de linişte şi multă pace, dar fata ei cânta şi sărea fericită prin casă.
Fiica ei nu era conştientă de modul cum se simţea mama ei; ea era în lumea ei, aşa că sărea şi cânta din ce în ce mai tare, exprimându-şi bucuria şi dragostea. Ea cânta atât de tare încât a făcut ca durerea de cap a mamei sale să se înteţească iar la un moment dat mama ei şi-a pierdut controlul. Supărată, ea s-a uitat la frumoasa sa fetiţă şi i-a spus: “Taci! Ai o voce urâtă. Nu poţi să taci odată din gură?”
Adevărul e ca la acea oră mama sa nu ar fi suportat niciun fel de zgomot – nicidecum că vocea fetei era urâtă. Dar fata a crezut ceea ce i-a spus mama ei şi în acel moment a luat o hotărâre față de ea însăşi. După aceasta ea nu a mai cântat niciodată, convinsă fiind că vocea ei era urâtă şi că va deranja pe oricine o va auzi.
Ea a devenit ruşinoasă la şcoală şi dacă era rugată să cânte, refuza întotdeauna. Chiar şi discuţiile cu ceilalţi au devenit dificile pentru ea. Totul s-a schimbat pentru fetiţă din acea zi. Ea credea că trebui să-şi reprime emoţiile pentru a fi acceptată şi iubita.
Mama sa nu a observat ce a făcut cu cuvintele sale, că le-a folosit greşit, şi că făcuse exact acelaşi lucru pe care şi mama şi tatăl ei i-l făcuseră când era mică.
Acesta e doar unul dintre cazurile pe care le-am întâlnit dar îţi dai seama că sunt o grămadă de situaţii asemănătoare.
Ia zi-mi: de câte ori nu facem şi noi acelaşi lucru?
Sau de câte ori părinţii sau profesorii le-au aplicat pe noi?
Ni se oferă şi la rândul nostru oferim tot felul de sugestii care-şi pun amprenta pe sufletul nostru la fel ca o magie neagră, fără măcar să fie conştienţi că fac fac acest lucru.
Dar noi nu suntem aici să criticăm sau să judecăm!
Suntem aici să învăţăm, să iertăm şi să creăm!
De ce are nevoie un om pentru a fi creativ şi apoi pentru A PUNE ÎN PRACTICĂ ceea ce are și i-a apărut în imaginaţie?
Cu alte cuvinte, care sunt metodele cu aplicabilitate imediata pentru stimularea şi folosirea creativităţii în viaţa de zi cu zi?
Aşadar, putem contura o personalitate pe care o putem numi ”persoana creativă”
Trăsăturile cele mai importante ale acestei persoane ar fi:
1. Receptivitate şi interes faţă de tot ce apare nou, chiar dacă e în domenii diferite de interes.
- caută, interesează-te de tot ce apare nou, notează-ţi în contul de pe www.evernote.com (iar dacă încă nu ai un cont aici te sfătuiesc să reciteşti articlolul http://www.creativitatea.com/blog/iti-vine-sa-te-dai-cu-capu-de-pereti-in-cautare-disperata-de-idei/)
2. Independenţa şi nonconformism în gândire şi acţiune.
- spune tot ceea ce gândeşti, nu te teme dacă nu eşti pe placul celorlalţi
- fii independent şi pune în aplicare tot ceea ce gândeşti
3. Preferinţa pentru rezolvarea problemelor complexe.
- găseşti aici câteva din ele:
http://www.creativitatea.com/blog/creativitatea-ce-sa-faci-pentru-a-gasi-noi-posibilitati/
http://www.creativitatea.com/blog/diagrama-x-o/
http://www.creativitatea.com/blog/problema-celor-9-puncte/
4. Capacitatea de a-şi asuma riscul în susţinerea şi promovarea ideilor originale, proprii şi ale altora.
http://www.creativitatea.com/blog/traind-cu-tine-insuti-prin-creativitate/
5. Perseverenţă şi rezistenţa la eforturi prelungite şi insuccese.
- Din eşec învăţăm cel mai bine. Nu-ţi fie teamă să pierzi pentru că la următoarea încercarea vei ştii ce să îmbunătăţeşti. Îmbrăţişează eşecul şi mulţumeşte-i pentru experineta dobândita!
6. Sensibilitate şi profunzime în trăiri.
-pune suflet în tot ceea ce faci şi iubeşte tot ceea ce faci.
7. Capacitatea de a recepta şi cultiva umorul.
- râzi mult!
-hahaha şi hihihi
-rasul tine stresul la distanţă şi te motivează pentru a face ceea ce-ţi place
8. Încredere în forţele proprii.
- spune-ţi în fiecare zi: Am o energie şi încredere de nelimitat. Mă simt din ce în ce mai bine, pentru că mă iubesc şi mă respect profund şi în totalitate.
9. Prestigiu în colectiv
- bazat pe calităţi de personalitate, şi nu neapărat pe rezultate.
Cam atât pentru astăzi, şi aş vrea să închei cu vorbele lui Victor Hugo, care spunea că unul dintre cele mai bune moduri de a te apropia de teritoriul creaţiei este pasiunea pentru ceva, un hobby:
„Prin urmare, prietene, nu ezită să ai o pasiune, să te îndrăgosteşti de un ideal, şi, mai ales, să perseverezi în această iubire. Nu ţine cont de privirile ironice ale celor din jur la adresa producţiilor tale. Ei nu pot înţelege cât de mult ai crescut cu ele şi prin ele. Şi pentru că ai totuşi nevoie de recunoaştere, de gratificare, felicită-te singur pentru orice reuşită, dacă ceilalţi nu se grăbesc să o facă. Cert este că, înaintând cu răbdare, stoicism şi fără abateri majore pe acest drum, vei merita, într-o zi, să ţi se pună la rever insigna de persoana creativă.”
Gata, nu te mai rețin!
Te las să-mi spui cum pui in practică tot ceea ce citești, auzi și înveți!
Pe curand,
Florina Nicola
Articole asemănătoare:
- Metoda creativa de exersat oriunde si oricand Ce mai faceti dragii mei? Pentru mine o fost...
- Creativitate pentru tine Pfoai, mi-am amintit că luna asta am plin de...
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.







Articolele astea ar fi fost bine daca le-as fi citit in liceu. Societatea romaneasca, ca pe asta o cunosc, nu te ajuta deloc sa-ti cultivi creativitatea ba dimpotriva. Gena romaneasca este total impotriva creativitatii. Cum se ridica vreunul, hop ceilalti ii dau in cap. Acu nu stiu de unde si cu ce trebuie inceput. Revenim la ideea de ou si gaina. Cred , suna ca un stereotip, dar , macar copiilor nostrii ar trebui sa le cultivam creativitatea, ca noi suntem de sacrificiu. Vai ce nu-mi place cum suna…
Foarte buna articolul, felicitari Florina, faci un lucru extraordinar.
Foarte bun articolul Florina si ai dreptate,trebuie sa risti sa nu ti fie teama de esec…eu vreau sa investesc bani in ceva sa mi mai cresc veniturile si sincer nu mi e teama deloc nici nu ma gandesc ca nu voi reusi
Florina felicitari, un articol foarte bun!
esti exemplul cel mai bun pt mine. ti-am bifat toate punctele de la 1 la 9, pe care le indeplinesti cu mult peste ce intelege doar din teorie.S U C C E S E !!!!
cit mi-as fi dorit sa pot veni si la cursurile din 12 martie din timisoara…poate veti reusi sa ajungeti si in bucuresti, pina atunci,studiez si iau notite de aici.
Ideal ce spui tu ,dar dupa toti acesti pasi ai produsul(e)si te ciocnesti cu sistemul.Am trimis destule mesaje in toate colturile tarii ,este o crasa tacere .Chiar intratata au deporsonalizat OMUL in 20 de ani?Rusine noi romanii nu ne sustinem unii pe altii, pentru a fi creativi.Florina esti o scumpete .Multumesc
Buna Florina super articolul tau bafta
Ma bucur ca am dat de echipa aceasta minunata. S-a intamplat sa privesc intr-o sala de calculatoare, monitorul unei persoane, din pura curiozitate. Persoana respectiva isi verifica niste site-uri, si se observa ca era o rutina in ceea ce il privea. Am memorat site-ul personalitaealfa si am ramas surprinsa de ce am descoperit. Citesc de ceva vreme post-urile voastre. Nu obisnuiesc sa las commenturi, nu din retinere, ci imi place sa observ mai intai cum merg lucrurile si apoi sa imi dau cu parerea. Acum am facut-o, din dorinta de a va felicita si a-ti spune tie Florina, ca reusesti cu succes sa desfaci inconstientul din cutiutele lui.
Atunci cand eram mica, am avut parte de o intamplare asemanatoare fetitei de care aminteai. Din fericire, cu toate ca am fost destul de suparata multa vreme pe mine, crezand ca sunt de vina, am reusit sa trec peste. Sa fac in asa fel incat sa discut acea problema acum la varsta maturitatii, in felul in care mi-as fi dorit sa o fac atunci. Asta recomand oricarei peroane care a fost afectata in copilarie. De atunci mi-am dat seama ca toata personalitatea noastra porneste din copilarie, sau cel putin o mare parte.
Bafta tuturor! si la cat mai multe articole si voie buna!