Mi se intampla de multe ori in viata sa-mi pun anumite intrebari si sa-mi analizez comportamentul. Sa ma intreb, oare am actionat bine, sau nu, de ce am facut ceea ce am facut, mi-am dorit sa o fac sau m-am lasat influentata.

Si in cautarea acestor raspunsi, ma compar de multe ori cu diferite persoane. Si fac asta pentru ca vad in ei comportamente si trairi ce stau ascunse in mine, sau vad in ei sentimente si emotii ce sunt doar proiectiile mele, stari ce le percep la mine.

De  fiecare data cand vedeam pe cineva sau ceva care nu-mi placea incepeam sa ma intreb: “oare eu sunt la fel?”

Am ajuns la concluzia ca, barbatii si femeile sunt doua entitati total diferite, si totusi, femeile nu pot trai fara barbati si nici invers, barbatii fara femei. Barbatii si femeile sunt creati egal si cand spun asta ma refer la faptul ca impartasim aceeasi gama de trasaturi umane.

Cu totii avem putere, forta, creativitate si compasiune.

Cu totii avem manie, sensibilitate, lacomie si slabiciune.

Avem din plin lumina divina, dragoste, si avem din plin in egala masura egoism, ascunzisuri si ostilitate. Nu exista trasatura, calitate sau aspect pe care sa nu le avem.

Suntem facuti in asa fel incat sa continem in interiorul nostru intreaga lume.

Important e sa ne iubim, si sa gasim dragoste si compasiune pentru fiecare aspect din noi.

Si cum fara creativitate nu te las sa pasesti un pas, te rog sa fii creativ si sa-ti imaginezi lumea ta interioara ca si cum ar fi mare castel.

Esti un castel mare, cu multe camere, coridoare lungi. Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special pentru tine, deoarece fiecare camera reprezinta un aspect diferit al tau.

Cand ai fost copil te-ai jucat si ai explorat toate incaperile, fiecare centimentru din castelul tau, fara rusine si fara sa fi judecat. Te-ai aventurat curajos prin toate incaperile, fiind creativ si cautand pietrele pretioase si misterioase ale castelului, acceptand cu dragoste fiecare camera, fiecare incapere.

Castelul tau era plin de dragoste, de minune si lumina.

Apoi, intr-o zi, cineva a venit la castelul tau si ti-a zis ca una din camere era imperfecta, si ca nu apartine castelului, si ti-a sugerat ca, daca vrei un castel perfect sa inchizi usa de la acea camera.

Si pentru ca tu ti-ai dorit dragoste si acceptare, te-ai grabit sa o inchizi.

Odata cu trecerea timpului au venit din ce in ce mai multi oameni la castelul tau, si cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si care nu le placeau. Si uite asa, incetul cu incetul ai inchis usa dupa usa, pana cand minunatelor tale incaperi li s-a luat lumina si au fost lasate in intuneric.

De atunci incoace, din diferite motive ai inchis din ce in ce mai multe usi, si le-ai inchis deoarece  iti era teama sau deoarece credeai ca acele camere erau prea indraznete.

Ai inchis usi pentru ca vedeai ca alte castele nu au camere ca ale tale, ai inchis usi pentru ca parintii sau oricine altcineva ti-au spus sa stai departe de acele usi, ca nu e bine ce faci si ca “trebuie” sa faci lucrurile impuse de societate.

Ai inchis usile care nu se potriveau standardelor societatii sau propriului tau ideal.

Gata…s-a dus vremea cand castelul tau era luminat si viitorul parea extraordinar. Acum nu te mai gandesti la fiecare incapere cu acelasi entuziasm, dragoste si admiratie. Acum, parca ai vrea sa dispara acele camere care odata iti erau asa dragi si erai atat de mandru de ele.

Odata ce ai inchis usa unei incaperi pentru ca nu-ti placea, cu trecerea timpului  ai si uitat ca ea mai exista.

Pe masura ce fiecare exprima mesaje diferite despre ce inseamna un castel minunat, magnific, tie ti-a fost mult mai usor sa-i asculti pe ceilalti decat sa ai incredere in vocea ta interioara – cea care iubea cu adevarat intregul tau castel.

Ai inchis atatea camere incat ai ramas cu putine din ele, mici, si ai inceput sa crezi ca locuiesti intr-o casuta mica, cu doar cateva camere care in curand vor avea nevoie de reparatie.

Acum imagineaza-ti castelul ca un loc ce gazduieste tot ceea ce esti tu acum, si binele si raul.

Una dintre camere este dragostea, alta siguranta, alta gratia si alta elegata.

Creativitate, feminitate sau maculinitate, cinste, integritate, sanatate, agresivitate, ura, putere, timiditate, gelozie, aroganta, boala, frigiditate, lacomie, sex – toate sunt incaperi din castelul tau.

Din fericire, niciodata nu suntem multumiti de ceea ce suntem de fapt si acest lucru devine un bun motiv pentru a cauta camerele pierdute ale castelului tau.

Castelul este defapt o metafora pentru a intelege mai bine ceea ce suntem. Accesul este simplu si usor daca vrem sa descoperim cine suntem cu adevarat.

Hai sa intram acum fiecare in castelul nostru si sa deschidem incetul cu incetul fiecare usa, sa ne exploream universul interior.

Am inceput cautarile si deschiderile usilor mele, si zi de zi sunt placut surprinsa sa descopar lucruri noi.

Hai sa-ti dau un exemplu: ma deranjeaza foarte tare oamenii care nu sunt punctuali. Mi se pare o lipsa de respect atat fata de cei care asteapta cat si fata de ei insisi.

Bine, bine, gasesc scuze, incerc sa inteleg intarziatul si totusi in mine se declanseaza anumite trairi si sentimente de neliniste, de neplacere. Ii accept scuzele, asa, de complezenta, dar parca in interiorul meu l-as bate pe acest om intarziat.

Intr-o zi am stat sa-mi analizez comportamentele si sa inteleg ce se ascunde de fapt in spatele acestor trairi. De ce ma deranjeaza atat de tare cand cineva intarzie.

Am descoperit o camera din mine care era de mult inchisa si se numea AMANAREA. Da, problemea mea era ca eu in viata mea nu eram punctuala, imi permiteam sa aman si intarziam mereu in indeplinirea sarcinilor pe care mi le propuneam

Odata ce am desoperit aceast comportament la mine, am putut constientiza ca eu sunt de vina si ca fiecare om e asa cum e, cu bune si rele.

Mi-am dat seama ca judecam oamenii numai atunci cand ei dovedeau o caracteristica pe care nu o puteam accepta la mine insami.

Am invatat sa nu judec niciodata un om pana sa nu intru in pielea lui.

Debbie Ford spunea foarte bine: “ tine mana intinsa drept in fata ta si arata cu degetele spre cineva, observa ca ai un deget indreptat spre acea persoana si trei degete care se indreapta spre tine. Acest lucru iti poate folosi sa-ti aduci aminte ca atunci cand ii acuzi pe altii, nu faci altceva decat sa negi un aspect din tine insuti.”

A venit momentul sa fi propriul tau idol, deschide usa camerelor tale, recapata-ti inocenta si creativitatea, pentru ca fiecare parte din tine are ceva sa-ti dea.

- Ia o foaie de hartie, un pix, pune-ti o muzica de relaxare si aprinde o lumanare parfumata.

- Relaxeaza-te, inchide ochii si centreaza-ti toata atentia pe tine si pe corpul tau. Simte-ti respiratia, plamanii cum se umfla si aerul curat si frumos mirositor din camera ta.

- Centreaza-ti atentia acum pe tine, in interiorul tau, si amintesteti de clipele copilarilei, de visele si placerile ce le aveai atunci. Poate ca-ti placea sa canti, sau sa pictezi, sau poate ca erai un bun dansator.

- Noteaza-ti pe foaia de hartie ce desoperi, si mergi in timp, deschide usile din tine si descopera cine esti, ce pasiuni ai in prezent, care e scopul si misiunea ta in viata.

Trebuie sa evoluam in mod continuu si sa invingem in permanenta obstacolele care ne stau in cale.

Nu va retineti dragostea sau iertarea.

Nu va ascundeti compasiunea sau bunatatea.

Cea mai importanta relatie pe care o avem este cea cu noi insine, cu intreaga noastra fiinta.

Astept sa impartasesti cu noi intalnirea cu tine, descoperirea vocii  tale interioare.

Nu s-au găsit articole asemănătoare.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.