Stau acum şi mă gândesc la doi buni prieteni ai mei, Marius şi Simona. Îi cunosc de mai bine de doi ani. Nu de mult s-au şi căsătorit după ce au sărbătorit cam 8 ani de relaţie. Sunt nişte drăguţi din toate punctele de vedere. Îţi povestesc despre ei pentru că ei nu ştiu să se certe. Vorbesc atât de calm amândoi, găsesc împreună cele mai creative idei pentru orice împrejurare, discuta cu calm, cu voce joasă indiferent de ce problemă apare.
Gândindu-mă la ei, mi-am pus următoarea întrebare :
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
E o întrebare aşa de simplă…care m-a pus pe gânduri în ultimul timp. Atunci când suntem supăraţi credem că devenind autoritari şi impunându-ne punctul de vedere « strigând » sau « urlând » se va înţelege mult mai bine mesajul nostru.
Un răspuns la această întrebare ar putea fi : pentru că ne pierdem calmul !
– Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? Mă întreb şi te întreb şi pe tine…
O facem oare să fim siguri că celălalt ne aude ?
Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre aceste răspunsuri nu mă prea mulţumesc, de aceea am încercat să intru mai adânc şi să caut o altă explicaţie, şi am ajuns la concluzia că :
Știţi de ce ţipam unul la altul când suntem supăraţi?
Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? 
Ele nu ţipa deloc.
Vorbesc încetişor, suav. De ce?
Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate.
Distanţa dintre ele este foarte mică.
Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg.
Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
Aşa că, dragii mei când discutaţi :
- nu lăsaţi că inimile voastre să se separe una de cealaltă,
- nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
Pe curând,
Florina Nicola
Nu s-au găsit articole asemănătoare.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
La inceput comunicarea se bazeaza in special pe partea emotionala. D-aia merge bine. Cu timpul emotiile pozitive se cam duc dracu iar comunicarii nu ii mai ramane sa se bazeze decat pe logica si ratiune. Iar cei care nu sunt foarte, dar foarte cerebrali nu reusesc sa intretina relatia. D-aia te certi. Ca la nivel rational(care la randul lui are in spate tot niste emotii) sunt incompatibilitati.
Asa zi eu.
Intr-un mod metforic ..cred ..imi place ideea pe care o prezinti. Totusi tind sa cred ca tipatul are in spate multe alte motive. Poate tine de temperament, de rabdare, logica, capacitate de intelegere, frustrare in cazul in care nu intelegi, complexe…etc. In mod cert e vorba de un dezechilibru.
O zi frumoasa !
Cei ce nu asculta muzica rock nu-s vaccinati la tipete.Eu am niste gaste in curte si chiar dupa imperechere masculii scot niste tipete mai ceva ca la rock.Batranii pomeneau de cumpataresi totusi si atunci se auzeau tipete de lupta;pentru ei ca o incurajaresi pentru adversari intimidare.Sa va spun un caz recent;daunezi cineva la telefon cu o voce mieroasa si elevata a reusit sa ma Faca de ceva bani.As vi vrut sa tip la acela de s-ar fi cutremurat toti de aceeasi teapa, noroc ca nu a mai raspuns.Parerea mea este ca Omu cat traieste invata,dar fraierul nici din greselile lui.Incompatibilitatea sau invers,este concluzia faptului deja consumat,omu ca fiinta sociabila si inteligenta tre sa faca alegerea.Te pup ca gascanu meu..!
E bun articolul ,insa ar trebui sa recunosti ca inainte sa te intrebi tu toate acestea,s-a intrebat Mahatma Gandhi,nu ai facut decat sa adaptezi povestioara lui la persoana intai
Keep it up !
un adevar atat de trist exprimat intr-un stil atat de poetic, sweet
am tipat si tip la multe persoane care tin,dar nu inseamna ca nu le iubesc,urasc prostia si faptul ca atunci cand nu stiu ceva tip ma descarc o iau de la inceput,dar de fel la mine nu trece o zi in care sa nu tip sa ma cert sa nu fiu TRIST,cel putin o data pe zi,mai ales ca ma gandesc la multe lucruri si ce vad ca se intampla cu unii oameni ce fac unele jigodii care se cheama oameni,cum …. sa nu te apuce….si unii se cred mai destepti ca alti si se comporta ca niste pramatii ca ei sunt nu stiu ce filosofi,dar ma uit la ei ce viata au ce prieteni au,cum isi traiesc viata in mizerie nu au nici o carier, nu au nimic dar ei chiar zic ca ei au trecut prin viata ca ei stiu pe mortii lor totul… CUM SA NU TIP LA ACESTI OAMENI…. si eu sunt criticat si rad de mine ca imi place sa citesc chiar si o carte imputita,cum dracu!!!!!! ia analizeaza ce am scris eu acum vezi ce iese…sunt un frustrat,ha…o zi cat se poate de misto,fara prosti pe “ea”…
Foarte bun articolul, acum nu stiu ce sa fac, sa ma bucur sau sa ma intristez, caci am vazut si dpdv practic, acea distanta dintri inimi cand se cearta, dar si apropierea dintre ei incat chiar nu mai era nevoie decat de privirile pline de dragoste, de tandrete … la cel mai fain cuplu pe care l-am intalnit pana acum
@ Alex esti romantic incurabil la fel ca si mine. Nu-i bai…cine rade la urma rade mai bine
Parerea mea este ca tine de temperament si chiar de neimplinirea sufleteasca…