Te salut cu drag prietene!

Mi-era dor de tine, şi m-am gândit să-ţi scriu câteva rânduri astăzi!

S-a cam terminat vacanţa pentru toţi, acum sper să ne punem la treabă şi să ne dublăm productivitatea în fiecare zi.

Vorbeam astăzi cu un prieten pe messenger şi îmi spunea că s-a terminat vacanţa,ca e in depresie cu gandul la mare, plaja si distractie…punea doar fete triste că va începe din nou serviciul.

Am stat şi m-am gândit un pic…ce neplăcut e să faci ceva împotriva voinţei tale.

Şi hai să vorbim astăzi un pic despre tine, despre mine, despre toţi cei care poate în momentul de faţă aşteaptă să primească o recompensă pentru munca lor sau merg la serviciu din obligaţie, necesitate!

Fie că eşti absolvent de facultate şi îţi cauţi acum, în perioada de criză cu disperare un job, fie că eşti angajat cu experienţă, vreau să te gândeşti acum dacă asta este ceea ce ţi-ai dorit de la viaţă şi dacă crezi că te afli pe drumul cel bun.

Închide ochii, relaxează-te şi încearcă să-ţi aminteşti când erai mic, care era profesia pe care îţi doreai să o practici când “vei creşte mare”?

Faci ceea ce-ţi place acum?  Eşti fericit?

Când eram eu mică, şi mă întrebau adulţii ce vreau să devin când voi fi mare spuneam că…mireasa. Părinţii mei erau disperaţi şi îmi spuneau mereu că asta nu e o meserie, că trebuie să mă gândesc la ceva practic, la o pasiune din care să-mi dezvolt o carieră.

Toată structura vieţii noastre are la bază credinţa care ne-a fost băgată în cap încă de când eram copii, şi anume că fără recunoaştere nu suntem nimeni, suntem lipsiţi de valoare. Fără a termina o facultate după care apoi imediat să te angajezi, să primeşti un salariu mizer, care să nu-ţi ajungă nici pentru întreţinere, dar cu care să ai cică siguranţă că ai de unde ieşi la pensie.

Aşa că, toţi facem ceea ce am învăţat sau copiem modele parentale.
Muncim pentru alţii cu speranţa că într-o bună zi să fim promovaţi pe un post mai bun, aşteptând o amărâtă prima de sărbători şi dacă ai noroc de un concediu pe an, eşti un caz fericit.

Hmmm…nu ţi se pare că s-a întors lumea cu fundul în sus ?

Munca trebuie să fie importantă, o bucurie prin ea însăşi. Trebuie să munceşti, nu ca să fii recunoscut, ci pentru că îţi face plăcere să fii creator.

De când Adam şi Eva au fost goniţi din Paradis şi trimişi să-şi câştige pâinea, prin sudoarea frunţii, munca  a fost privită ca pe un blestem. Pentru marea parte a oamenilor de pe acest pământ, problema fericirii la locul de muncă nici nu se pune.

În zilele de astăzi dacă ai un loc de muncă, poţi să te consideri mulţumit şi fericit doar că-l ai. Trebuie să te resemnezi şi să te mulţumeşti că ai job, atât, pe nimeni nu interesează dacă îţi place sau nu ceea ce faci sau dacă îţi urmezi visul.

Că structură de personalitate suntem diferiţi, fiecare are vise şi scopuri diferite în viaţă.
Unii oameni simt nevoia unor meserii utile sau vor vrea să fie recunoscuţi pentru generozitatea lor, alţii vor să fie independenţi şi creativi.

Tu în ce categorie te regăseşti?

Îţi spun eu, că indiferent în care categorie te afli, în primul rând te sfătuiesc să te gândeşti care sunt priorităţile tale în viaţă. Dacă vrei bani, pentru că e nevoie să te întreţii şi visul tău de a deveni independent financiar se află momentan pe locul doi în priorităţile tale, atunci redu nivelul stresului ocupaţional şi gândeşte-te că doar cu optimism şi voie bună le poţi împăca pe amândouă.

Cu ce te ajută dacă mergi la serviciu şi stai încruntat şi eşti mereu nervos?

Hai să-ţi dau acum câteva sugestii despre cum să-ţi îmbunătăţeşti viaţa la locul de muncă:

- Aprinde un beţişor parfumat în încăperea în care lucrezi,

- sau decorează-ţi un pic spaţiul,

- lasă lumina naturală să-ţi înveselească orele de lucru,

- ia-ţi o cană funny din care să savurezi o cafea bună,

- pune-ţi o muzică relaxantă, şi fii mereu deschis în comunicare.

- Fii creativ în raport cu propria muncă.

Foloseşte sugestii pozitive precum:

- Forţele îmi cresc în fiecare zi!

- Ma simt din ce în ce mai plin de energie!

- Ma simt în largul meu, indiferent de activitatea pe care trebuie să o desfăşor!

- Pe zi ce trece, voinţa mea e din ce în ce mai puternică!

- Ma bucur că trăiesc. Cu bune şi cu rele, viaţa mea e frumoasă, iar azi e o zi minunată!

Vei vedea ce repede trec orele la serviciu, şi ce energizat vei ajunge acasă unde vei putea lucra liniştit pentru visul tău.

Atitudinea pe care o ai în faţa problemelor cu care te confrunţi depind doar de tine. În loc să te plângi, să devii agresiv sau depresiv poţi acţiona creativ şi astfel vei găsi soluţii pentru a schimba ceva în comportamentul şi în viaţa ta.

Părerea mea este că trebuie să iubeşti munca de dragul ei.

Aşa trebuie privite lucrurile – munceşti dacă îţi place să munceşti. Nu căuta recunoaştere, dacă ea vine – foarte bine, dacă nu vine, nu te gândi la ea.

Împlinirea ta trebuie să fie munca în sine. Dacă fiecare om ar învăţa arta de a-şi iubi muncă, indiferent care e ea, dacă ar face-o cu plăcere, fără să urmărească recunoaştere, am avea o lume mult mai frumoasă, o lume în care există numai sărbătoare.

Dar, în zilele noastre, aşa cum stau lucrurile, dorinţa de recunoaştere face că nimeni să nu muncească în tihnă, linişte, făcând cu plăcere ceea ce face. Iar viaţa e alcătuită din lucruri mărunte, pentru că nu se dau premii sau titluri care să reflecte recunoaşterea.

Urăşti muncă, nu-ţi place dar o faci pentru recunoaştere, pentru că vei fi respectat şi apreciat?

O iubeşti ?

Foarte bine.

N-o iubeşti ?

Schimba-o sau infrumuseteaza-o!

Mai bine te sacrifici o perioadă de timp şi munceşti zi şi noapte pentru pasiunea ta, pune iubire şi creaţie în ceea ce-ţi doreşti şi crede-mă că  vei culege roadele mai repede decât te aştepţi.

Părinţii, profesorii îţi bagă în cap că trebuie să fii  recunoscut, acceptat.
Asta e o strategie foarte vicleană de a ţine oamenii sub control.
Învaţă un lucru de bază : fă ce vrei să faci, iubeşte ce faci, şi nu cere recunoaştere.

Şi tine minete dragul meu, creativitatea nu ţine de o muncă anume. Creativitatea tine de calitatea conştiinţei tale. Tot ce faci poate deveni creaţie dacă ştii ce înseamnă creativitatea.

Creativitatea înseamnă să-ţi placă ceea ce faci, să faci munca respectivă cu multă iubire, cu iubire profundă.

Creativitatea înseamnă să faci ceva nu ca pe o corvoadă, nu ca pe o obligaţie ce trebuie îndeplinită cumva, nu ca pe o povară.

Şi spălatul podelei poate fi creaţie.

Ce ? crezi că dacă pictezi te simţi creator ? Pictatul este la fel de creativ că spălatul podelei. Orice lucru mărunt se poate transforma în creaţie.

Stai de vorbă cu un prieten şi ai impresia că pierzi timpul, că puteai să faci orice altceva. Însă puţină bârfa nu strica, e chiar frumoasă, fii creator.

Munca trebuie să fie importantă, o bucurie prin ea însăşi !

Tu cu ce te ocupi acum ?

Faci ceea ce-ţi place, ceea ce eşti obligat să faci ?

Aştept răspunsurile tale, prietene !

Cu drag

Florina.

Articole asemănătoare:

1. Opreşte-te şi fă ceea ce VREI, NU ceea ce TREBUIE ! De când eram mică aveam o gândire necondiţionată, şi...
2. Lista cu ceea “CE TREBUIE!” Zambeste tuturor. Construieste un album de familie. Numara stelele....

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.