Fii iarasi copil si vei fi creator!
Toti copiii sunt creatori. Creativitatea are nevoie de libertate.
Mintea, cunostintele, prejudecatile te ingreuneaza, te umple cu informatii, te inrobesc. Creativitaea necesita eliberarea de toate astea.
Omul creator este cel care incearca ceea ce este nou.
Omul creator nu e un robot. Robotii nu sunt niciodata creatori, ei repeta ce li s-a stocat in memorie.
Asa ca fii iarasi copil. Toti copiii indiferent de locul unde se nasc, sunt creatori. Insa noi nu le permitem sa fie creatori, (ce sa mai zic sa-i ajutam sa si-o dezvolte) ne repezim asupra lor si le zdrobim, le omoram creativitatea, si ii invatam modul « corect » de a face lucrurile.
Tine minte, dragul(a) meu(a) ce-ti spun acum : un om creator incearca sa faca mereu altfel lucrurile, in stilul lui.
Daca urmezi modul « corect » de a face un lucru, tu n-ai sa fii niciodata creator.
De ce ?
Pentru ca modul « corect » inseamna modul descoperit de altii. Si modul corect inseamna ca vei fi in stare sa faci ceva, sa devii un producator, un fabricant sau un tehnician, dar niciodata un creator.
Care e diferenta dintre un producator si un creator ?
Iti pun acum :
Producatorul cunoaste modul cel mai simplu, cel mai economic si mai corect mod de a face un lucru, cu efort minim si rezultat maxim.
Ce face creatorul in schimb ?
Creatorul se prosteste, e natural, isi permite sa se joace, el nu stie modul corect de a face un lucru…asa ca cerceteaza, si cauta directii diferite.
De multe ori o ia in directii gresite, dar gaseste si acolo idei, ceva nou din care sa invete, si in felul asta devine din ce in ce mai bogat.
El face ceva pe care nu l-a mai facut nimeni. E autentic! Daca ar cauta calea cea buna…cea corecta, n-ar fi putut sa faca ce nu s-a mai facut!
Imi amintesc acum…cand eram mica la gradinita, educatoarea ne-a cerut sa desenam pe o foaie familia noastra, cum o vedem noi. Dupa ce i-au dus desenele a observat ca toti copiii au facut desene asemanatoare, membrii familiei asezati in mijlocul paginii tinandu-se de mana sau stand pe langa o casa.
Eu am desenat un avion, cu 5 gemulete. Eram eu, fratele meu, mama, tata si mai o persoana. Educatoarea, cunoscandu-mi familia m-a intrebat mirata cine e a cincea persoana, la care eu i-am raspuns : Oh, nimic nu stiti…e pilotul, normal, cum sa mearga avionul fara pilot!
Asta inseamna creativitate !
Atunci, fiind copil am descoperit ca pot sa fiu creativa…si nu numai copiii pot face asta !
Tie ti-ar fi frica sa o faci ? ti-ar fi frica sa nu rada lumea de tine ??
Creatorul trebuie sa fie in stare sa infrunte primejdia, sa nu-i pese de gurile rele ale nestiutorilor din ziua de astazi care se comporta « corect » doar ca asa trebuie, nu fac ceea ce vor si ceea ce-si doresc cu adevarat pentru ca « vai…dar ce o sa zica lumea ! »
Fiecare copil se naste cu capacitatea de a fi creator. Fara nici o exceptie, toti copiii incearca sa fie creatori, insa noi nu-i lasam. Noi le sarim in ajutor, sa-i invatam modul corect de a face acel lucru si din acel moment devin ca niste roboti.
La copil, undeva intre varsta de 7 ani si 14 ani se are loc o mare schimbare.
Stii si tu, creerul are doua emisfere, doua minti. Emisfera stanga este necreatoare. Ea este foarte capabila din punct de vedere tehnic, insa in ceea ce priveste creativitatea este absolut neputincioasa. Ea poate sa faca un lucru numai odata ce l-a invatat, si il face eficient, perfect, mecanic.
Aceasta emisfera stanga este emisfera rationamentului, a logicii a matematicii, e responsabila pentru tot ce calculezi, pentru ordine si disciplina.
Emisfera dreapta, e opusul celei stangi. Este emisfera iubirii, a poeziei, nu a logicii. E originala, are atractie spre fumusete, spre originalitate, dar nu are cum sa fie eficienta.
Spun asta pentru ca, creatorul nu poate fi eficinet deoarece el exploreaza intruna, nu are timp sa se specializeze sa faca ceva mecanic.
Ce invatam incepand cu gradinita si terminand cu universitatea ??
Sa mutam energia din emisfera drapta in emisfera stanga, si sa oprim functionarea emisferei drepte, punand-o in functionare si hranind-o din ce in ce mai mult pe cea stanga.
Exact in perioada 7-14 ani reusim sa distrugem copilul. Atunci copilul nu mai e salbatic, el devine cetatean. Atunci invata disciplina, logica, limba, atunci incepe sa se intreaca la scoala si sa devina egoist, incepe sa invete toate lucrurile absurde care sunt impuse de societate. Devine tot mai interesat de putere, de bani, se gandeste cum sa faca multi bani sa-si faca cea mai mare casa si sa-si cumpere ce-a mai tare masina…si tot asa…
Osho spunea ca emisfera dreapta e scopul iar emisfera standa e mijlocul.
Emisfera stanga trebuie sa serveasca emisferei drepte, emisfera dreapta e stapanul :
Ce trebuie sa faci ?
- educa-ti emisfera stanga si spune-ti in fiecare zi ca scopul tau este sa castigi bani numai sa te bucuri de viata, ca vrei sa-ti faci din viata o sarbatoare !
- vrei un anumit cont in banca numai ca sa poti sa iubesti
- muncesti numai ca sa poti sa te joci – joaca ramane telul, muncesti numai ca sa te poti relaxa….relaxarea ramane scopul tau, nu munca.
Etica muncii e din ce in ce mai prost mediatizata.
Suntem crescuti si educati sa fim sclavii celorlati, sa facem facultate si apoi sa ne angajam, sa avem servici « stabil » care nu-ti aduce nicio siguranta a zilei de maine, ca altul cu mai mari influente iti va lua locul…sa ajungem la o amarata de pensie care nu-ti ajunge nici macar pentru o reteta compensata.
Da…asta te invata scoala !
Invatamantul din ziua de astazi e un sistem care nu urmareste decat formarea memoriei si antrenarea ei.
La scoala nu te invata cum sa devii inteligent, din contra te handicapeaza, te face prost. Nu radeee, iti spun asta pentru ca am trecut prin 16 ani de scoala si am patit-o pe propia piele. Fiecare copil intra in scoala foarte inteligent, dar foarte rar se intampla ca la terminarea facultatii acel tanar sa mai fie inca inteligent. Cu ce s-a ales dupa ce a terminat facultatea ?
Suntem nevoiti sa inghitim materii necomestibile, care deabea le intelegem, ( eu totusi am fcaut o facultate pe care mi-am dorit-o…dar cu ce ma ajuta pe mine acum ca am luat toate examenele si am luat licenta in psihologie ? )
Iti spun ca doar cu prietenii si relatiile care mi le-am facut, in rest, facultatea din ziua de astazi nu mai inseamna nimic.
Genul asta de educatie TREBUIE transformat, in sala de clasa trebuie adusa mai multa bucurie, in universitate trebuie adus mai mult haos- mai mult dans, mai multa creativitate, mai multa practica, mai multa inteligenta.
Ce trebuie sa faci tu ?
- sa vomiti tot ce ti-a fost impus de societate, tot ce ti-au facut parintii si profesorii
- sa vomiti tot ce ti-au facut : politistul, politicianul pana si preotul
Doar dupa accea vei fi din nou creator, vei fi curat sa simti energia care se sufoca de atata mizerie, si lasa energia creatoare sa se descatuseze in tine.
Nu te speria….ceilalti oameni o sa zica : « Saracul om, a patit el ceva ! »
Trebuie sa risti, dar crede-ma :
PUTINA CREATIVITATE VALOREAZA MAI MULT DECAT TOATA ACEASTA LUME 
.
Ramai aproape de mine si asteapta urmatoarele articole ce vor contine pasi simpli pentru dezvoltaea creativitatii.
Te imbratisez cu drag si astept parerile tale .
Florina
Nu s-au găsit articole asemănătoare.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
Frumos articol! Tine-o tot asa!
Foarte frumos articolul.
Imprumuta un pic din inocenta copilariei si in acelasi timp maturitatea unui adult de a adopta o hotarare.
M-ar interesa articole in care sa se practice creativitatea.
Toate cele bune si o saptamana superba sa ai!
Foarte bine ai surprins esentialul.Cu totii avem nevoie de o dojeneala din cand in cand si tu ne-ai dat-o.Chiar azi o sa incep sa cant la un instrument la care nu am mai cantat de mult. Pace
Buna Florina,
e gandurile sale,de litere,de culori,sunete.Pentru a putea aprecia forta creatoare drept principiu de viata,nu trebuie sa fi nici Picasso,nici Einstein.Sunt suficiente curiozitatea,talentul de a te minuna si curajul de a te abate de la drumuri deja batatorite.
Vreau sa-ti spun ca imi place foarte mult articolul.
Despre creativitate nu stiu foarte multe lucruri,doar ce am invatat pentru olimpiada,dar vreau sa spun ca teoria aceea voluminoasa nu prea are de a face cu practica.Capitolul de creativitate nu te ajuta in nici un fel sa ti-o dezvoli(paradox).
Stiu insa ca,dupa cum spunea Hanne Tugel, inca de pe vremea săpăliii si a toporului de piatra,omul isi lua in serios rolul de novator.Homo creativus scormoneste cu migala,cerceteaza,creeaza,se manifesta pe plan artistic,folosindu-se in acest scop de mijloacele minimale
Compensand teoria plictisitoare
“>
despre creativitate din manualul de psihologie,mi-a venit in ajutor un articol dintr-o revista,care(paradox) nu are foarte multe de a face cu psihologia.Titlul articolului era “Cum să ne activăm creativitatea?” si au fost “dezbatute” 5 puncte simple
1.Lăsaţi animalul să zburde
Cand sunteti tensionat si crispat odihniti-va,dormiti pe saturate.Mancati si beti.Nu va refuzati noptile de iubire.Numai astfel poate fi stimulat “creierul instrinctului”.El este materia prima pentru creativitate.Daca il lasati sa doarma,focul creativitatii se va stinge.
2.Spaţiu locativ pentru suflet şi suferinţă
Dobanditi-va buna dispozitie sufleteasca citind romane sentimentale,vizionand filme lacrimogene ori ascultand medlodiile care va plac.Traiti-va emotiile.Tristetea trebuie sa existe si supararea si bucuria.Toate sunt stimulentele “creierului emoţiei”.Cine se misca modest in zona aceasta e pus intotdeauna la adapost,dar nu va fi niciodata creativ!
3.Rotiţi ochii şi încleştaţi-vă degetele
Lucrati cu mainile:urmati cursuri de modelaj,desen.Chiar gatitul si aranjatul mesei sunt un exercitiu pentru creierul mic.Multi oameni au gandirea coordonata perfect cu miscarea muschilor.La oamenii creativi,gesturile si mimica sunt foarte expresive:ei descriu cu ochii si mainile exact ceea ce gandesc.Procedand invers,lucrand cu mainile ceva care sa va atraga atentia,veti deveni creativi.(dar nu o munca mecanica)
4.Alimentaţi-vă creierul cu probleme
Toti stim ce inseamna sa gandim analitic,dar nu facem lucrul acesta in fiecare zi.Deci – nu dati deoparte lucrurile care va dau de gandit.
5.Muzică şi Mickey Mouse
Luati-va timp pentru a visa ziua.Influentati-va pozitiv partea artistica a creierului mare,mai ales cu culori(galbenul actioneaza asupra noastra ca stimulator si eliberator,portocaliul intareste optimismul etc) si cu muzica(sunetele usoare,linistite,meditative activeaza fantezia).Ideile scanteietoare nu apar in imprejurari triste.O gimnastica ideala pentru flexibilitatea creierului sunt filmele de desene animate.Filmele lui Walt Disney de exemplu.Se intampla lucrurile cele mai neastepta-te:graviatia nu mai conteaza,personajele sunt strivite,dar se ridica imediat etc.Asta contrazice creierul si il obliga sa analizeze absurdul:un antrenament excelent pentru creierul adormit.
Jumatate din oameni trec prin viata cu creierul aţipit.Ei confunda gandirea altora cu propria lor gandire,crezand ca munca impusa pe care o executa este “creatia” lor.Fals!Gandirea creativa este singura care genereaza idei.Ea este singura care ne poate scoate din atipirea la care am fost constransi,ajutandu-ne sa devenim productivi.Antrenati-va pentru a putea supravietui.
Mi-a placut foarte mult articolul. Asteptam sa vedem cat mai multe de acest gen.
Va salut pe toti, dragii mei!
In primul rand vreau sa multumesc celor care au citit articolele postate in ultimul timp cat si celor care au avut bunavointa de a-si exprima in scris parerile lor.
@ Iulian: dragul meu, stai aproape pentru ca in zilele urmatoare vor fi postate si exercitii practice. Multumesc de mesaj.
@ Ana, astept sa ne povestesti la ce instrument incepi sa canti, si cum te descurci.
@ Draga Flo, mesajul tau e foarte motivant pentru mine. Iti multumesc ca mi-ai scris, o sa iau in considerare toate sugestiile tale si pe viitor o sa scriu mai in amanunt despre pasii mentionati de tine. Astept cu drag noi informatii de la tine
@ Nelu si Mihai – va multumesc pentru incurajari, si fiti in continuare cu ochii pe creativitatea.com
Salut! MI-a placut foarte mult articolul… e destul de creativ
si in plus… mi-am facut o analogie de joaca))
serios…
@ Oleg: Multumesc pentru incurajari! Poate ne spui si noua ce analogie de joaca ti-ai facut, si poate o aplica si altii,
Salut, sa fi creativ cred nu inseamna neaparat sa stii sa dansezi, sa desenezi sau in fine sa faci ceva interesant in care trebuie folosita emisfera dreapta. Unele din cele mai creative persoane au fost acei care au avut dezvoltate ambele emisfere. Ganditiva la Einstein fizician, care canta la vioara, sau la Michelangelo, toata lumea il cunoaste ca pictor, dar el era si fizician. Ai spus ca emisfera stanga e necreatoare, cum vine asta? Teoria relativitatii nu e arta, dar sigur trebuie imaginatie si creativitate sa o intelegi. Sau priveste in jurul tau, totul a fost gandit de cineva, cineva si-a folosit creativitatea si imaginatia sa le creeze. Cred ca u confuzi faptul ca cele mai multe persoane foloseste memoria in loc sa inteleaga un fenomen. De exemplu cei mai multi elevi tocesc formule si le aplica in calcul matematic. Foarte putini inteleg acele formule, dar cand le intelegi trebuie sa ai imaginatie, trebuie sa fi creativ sa le si aplici in mod practic. Ai spus ca trebuie incurajata dezvoltarea emisferei drepte, eu spun ca e gresit spus, de ce emisfera dreapta? de ce emisfera stanga? Intrebarea nu ti se pare ca e prost pusa? cel mai bine ar fi ca fiecare copil sa invete cea ce-i place, sa faca cea ce e predispus sa faca bine si care il face fericit, indiferent daca e vorba de muzica, dans, matematica sau fizica.
Acum daca nu te-am suparat prea tare as dorii sa iti spun anumite lucruri despre mine. Cand eram mic imi doream sa devin scriitor, cel mai mult imi placeau temele la limba romana cand trebuia sa facem compuneri. Intotdeauna eram ascultat cu multa atentie de profesori sau de colegi cand imi citeam creatia. Prima intrebare intotdeauna era daca am copiat de undeva. Am citit foarte mult, cartile pentru bacalaureat in clasa a opta erau deja citite. Acest lucru cred ca m-a influentat, dar in mod negativ pentru ca intotdeauna m-am comparat cu marii scriitori, iar ce am scris eu niciodata nu era la fel de bun. Cateodata imi era ciuda pe un scriitor pentru ca scria ceva la care si eu m-am gandit. Nu am mai scris nimic, am terminat facultatea, acum studiez genetica si biologia plantelor, imi place ceea ce fac si visez sa reusesc si sa ma impun in acest domeniu, dar totusi acel vis ascuns sa scriu inca mai dainuie. Cea mai mare greseala a mea cred e faptul ca m-am comparat prea mult cu cei care sunt foarte buni, acest lucru m-a impins in jos pentru ca nimeni nu poate sa ajunga din prima acolo sus, trebuie munca multa sa ajungi acolo.
disting in tarmul de colo , al racilor
o imensa , mare durere inabusita
amagiti-ma iar
si tiriti-ma dincolo
peste iluzia spatiului si timpului
aduceti-mi primaverile
inecate cu verde
si spintecati-le inainte-mi la picioare
sa fiu inundat de-nceputuri
si sa ma doara verdele crud.
Poate nu e cea mai buna monstra de creeativitate dar asta era acum pe aici
, imprastie creeativitate ca sa primesti creeativitate , imi e dor sa fiu copil sau poate nu 
, pentru ca creierul meu a refuzat sa se maturizeze 
.
. Nu inteleg de ce rad atunci cand donald se impiedica , nu inteleg pentru ei e doar un desen stupid.
E super sa gandesti ca un copil in lumea adultilor dar e si frustrant esti altfel ceilalti te privesc ca pe un nebun si nu inteleg
E placut sa ai mereu ganduri noi , asta iti tine crierul mereu in priza si proaspat.
Misto articolul pacat ca e copiat din carte.
Dar iti apreciez efortul
Astept sa vad si o creeatie de a ta , astept.
@ Nicu: Multumesc mult mult ca mi-ai scris. Vreau sa-ti spun doua lucruri:
1. ai dreptate cand spui ca trebuie incurajate spre dezvoltare ambele emisfere, atat cea dreapta cat si cea stanga. La ce ma refeream eu in articol era ca sistemul educational din intreaga lume este centrat spre dezvoltarea aceleiasi ierarhii de discipline (primele sunt matematica si limbile, urmand stiintele umaniste- responsabile pentru emisfera stanga- iar apoi ultimile responsabile pentru emisfera dreapta sunt artele. Si DA, toti copiii trebuie incurajati sa faca ceea ce le place, fie ca e muzica, dans sau orice alta vocatie ar avea, dar unde se mai intampla asta? Majoritatea profesorilor ce spun: “nu canta…nu o sa ajungi niciodata muzician renumit, invata matematica sau romana, materii care te ajuta sa devi un sclav social pana la urma, sa-ti vinzi timpul tau muncind pentru altii.
2.nu m-ai suparat chiar deloc cu comentariul tau, ba mai mult m-a incantat ca ti-ai deschis sufletul impartasindu-mi povestea ta.
Cand erai mic erai creativ, foarte creativ spun eu. Iti placea sa scrii. Nu era usor banuiesc, si cred ca-ti venea sa urci pe pereti cand vedeai ca ideile tale au fost deja scrise de altii. Ce faceau profesorii in schimb, credeau ca ai copiat de undeva si in loc sa-ti dezvolte aceasta abilitate ti-au “taiat aripile” si incet incet te-ai oprit din scris. Sfatul meu este sa trezesti cat mai repede acea pasiune pentru scris, de a te centra mai mult pe pasiunea ta, pune la fel de mult suflet cand scrii si centraza-ti toata atentia doar pe asta. Nu-ti consuma energia si resursele pe competitie sau pe comparari cu altii. Odata ce faci asta iti consumi din timpul tau pe altceva decat pe visul tau.
Esti un caz fericit ca ai urmat o facultare care iti place si din care vrei sa faci in viitor sau poate o cariera.
Centreaza-te mai mult pe nevoile tale, si ofera-ti din nou placerea de a fi creativ si incepe din nou sa scrii!
Astept sa-mi trimiti si mie.
Te-am pupt!
@ Pion: Dragul meu, ai spus de articolul meu ca e copiat dintr-o carte…hmmm ai proiectat un pic
De fapt comentariul tau e dat copy paste de undeva. Stai linistit, ma bucur ca citesti ceea ce scriu.
Astept in continuare atentionarile tale!
O zi faina sa ai!
Buna, draga mea, e bine ca exista si site-uri de genul acesta.
Si pentru ca tot vorbeai despre creativitate si invatamant,ca fosta studenta la psihologie, am fost socata sa constat la materia “Psihologia creativitatii” cat de …necreativa era profesoara! Sincer, exact ce ne transmitea la cursuri puteam sa citesc aproape cuvant cu cuvant din cartea dumneaei. Pacat! Nu stiu cum as fi facut eu orele respective, dar pentru o asa materie trebuia gasit un mod creativ de abordare! Parerea mea!
Dar seminariile au fost foarte creative si dragute, trebuie sa recunosti
Arminda
Binte te-am gastit!
felicitari pentru articol!
citindu-l, mi-am amintit de o teorie care spunea ca probabil roata a fost inventata de un copil si de aici… cum ca multe din inventiile oamenilor preisotrici s-ar datora copiilor. acea teorie (imi pare rau ca nu-mi aduc aminte cartea) prezenta viata oamnilor de atunci, mult prea ocupati cu grijile zilnice. ocupati cu a vana si a culege, nu le mai ramanea timp de inventii – in timp ce copiii aveau ca preocupare principala joaca si fara a urmari un scop anume, ajungeau sa fie creativi in jucariile pe care si le gaseau/faceau.
multa inspiratie si pe viitor!
C.
super articol.kiar ne ajuta sa ne formam ca viitori parinti,cred.
)
dar am si eu o intrebare: cum ramane cu stangaciul si dreptaciul?
stiu ca stangacii au o aspiratie,o vocatie mai buna spre creativitate,dar asta nu inseamna ca in domeniile reale sunt mai slabi..(sunt stangaci apropo,dar educat dreptaci
Sers Florina
. In primul rand trebuie sa-ti multumesc pentru efortul depus pentru a scrie articole. Si acesta este foarte bun. Imi place in mod deosebit propozitia in care spui ca “Robotii nu sunt creativi”. Ei bine… asta imi aduce aminte de cand eram si eu copil 
. Mie mi-a placut foarte mult cum desena unchiul meu Cristi si l-am rugat sa ma invete sa desenez. El a procedat corect invatandu-ma sa desenez in urmatorul fel: zilnic imi spunea sa desenez ceva insa nu imi arata niciun exemplu. Aveam un caiet si in fiecare zi trebuia sa desenez ceva diferit ca de exemplu “astazi desenzi un peisaj de iarna in care sa se afle un om de zapada si 2 copii”. Trebuia sa imi folosesc imaginatia. Cu timpul am inceput sa desenez extraordinar de bine, insa am facut o greseala mare de tot 
. Am inceput sa copiez, fie desene mici din carti facandu-le mari, ori sa copiez peisaje din natura si o facaem cu exactitate milimetrica. Trebuia sa fie exact asa ca in carte sau de unde copiam… poza sa zicem. Ei bine… am ajuns astfel sa imi pierd pasiunea fata de desen pe la 11 – 12 ani cu gandul “apai ce rost are sa desenez?? altii fac o poza si iese oricum mai perfecta decat desenele mele” si m-am lasat cu toate ca visul meu era sa devin un pictor mare. Problema era ca nu imi foloseam creativitatea… Apoi mi-am descoperit atractia pentru lupte. Am inceput cu boxul, apoi karate(2 stiluri), judo, MMA si altele. Eram asa de pasionat incat din putinul pe care il aveam am ajuns sa imi fac orice mi-am propus. Nu vroiam sa imi cumpere parintii mei haine sau alte chestii. Adunam banii si imi cumparam articole sportive si mi-am facut astfel intr-un an o sala de sport. Am ajuns sa iau medalii si diplome peste tot si ma antrenam suplimentar, ajungand si la 8 ore de antrenament pe zi. Sincer nu ma interesa nimic din ceea ce ziceau antrenorii, din ceea ce ziceau altii despre mine ca umblam in kimono pe strada sau ca ma luptam cu copacii pana sangeram. Am ajuns sa imi scriu propriul cod de onoare, sa am propriile concepte despre viata si aveam o incredere atata de mare in mine incat orice imi venea in minte… realizam, oricat de imposibil parea.. dau un exemplu (vroiam intr-o vara timp de 2 luni sa ajung sa fac 40 de flotari intr-o mana. Aveam 13 ani pe vremea aia. Am inceput cu 2 flotari… si in 2 luni chiar am putut face, si spre surprinderea tuturor care ma descurajau, faceam chiar mai multe de 40 intr-o mana). Am fost la multe sporturi si m-am lasat negasind un stil perfect, asa cum vroiam eu. Defapt acel stil il dezvoltasem, era stilul meu propriu, dar nu eram constient de asta. Ei bine… am ajuns un robot din nou cum ai scris tu mai sus, asta la varsta de 16 ani cand am fost operat de iernie inghinala, neputand sa ma duc la campionatul national de shotokan karate. Am fost foarte deprimat, am zis ca nu exista Dumnezeu (sunt credincios :P
si atunci a venit un prieten foarte bun la mine si mi-a recomandat niste carti. Mi-a dat sa citesc carti de psihologie “motivarea”, “secretele succesului” si stuff. Apoi am mai citit carti de psihologie si am inceput sa citesc carti de sport de bruce lee si chestii gasite pe net. Cum nu am mai putut sa pun in practica o vreme nimic, fiind tinut la pat.. am studiat si am invatat ideile altora. Am luat ideile celorlalti asa in serios incat mi-am schimbat conceptele si am inceput sa fiu incongruent cu ceea ce simteam eu cu adevarat. Parea sa nu mai decurga totul asa cum decurgea inainte. Am inceput sa citesc si sa practic ce ziceau altii in loc sa fiu creativ si sa ma antrenez in stilul meu. Am inceput sa cred in imposibil (Cand eram mic(11-16 ani) credeam ca totul e posibil, ca e sa zbori, ca e sa fii mai puternic ca un crocodil, credeam ca e posobil orice…) si astfel involuam din punct de vedere sportiv, mintal si spiritual, la o viteza extrem de rapida, pana cand am ajuns sa nu mai am incredere in mine si sa nu mai stiu ce vreau. Prea multa informatie inutila pentru varsta acea. Nu zic ca e rau sa citesti, insa e rau sa fi perfectionist, sa vrei sa faci totul perfect, sa faci exact asa cum zic altii si sa nu incerci sa faci ceea ce vrei in propriul stil gandindu-te “oare ce zic ceilalti”. Nu trebuie sa impresionezi pe nimeni. E bine sa aduni informatii, insa sa nu le iei prea in serios. Acum sunt din nou pus pe picioare 
si am alte planuri in viata. Florina… acest articol mi-a placut foarte mult, fiindca m-am regasit in el. Felicitari si multam de articol draga mea 
!
Felicitari Florina pentru blog, citesc cu placere ce scri aici.
Mesaj pentextraordinara “DETERMINAREA”, crede-ma nu multa lume o are! Eu zic ca ai invatat foarte multe din experientele ce le-ai postat aici si asta te face mai puternic.
O zi frumoasa,
Elena
revenire, nu stiu ce s-a intamplat de nu a aparut tot mesajul meu.
Felicitari Florina pentru blog, citesc cu placere ce scri aici.
Mesaj pentru JOHN, ai o calitate extraordinara “DETERMINAREA”, crede-ma nu multa lume o are! Eu zic ca ai invatat foarte multe din experientele ce le-ai postat aici si asta te face mai puternic.
O zi frumoasa,
Elena