in cadrul articolului povestesti despre faptul ca tu, desi extrem de punctuala fata de ceilalti, nu erai insa fata de tine. Motiv pentru care nu sufereai pe toti cei nepunctuali. Ai descoperit cauza, ai inteles-o, ai prelucrat-o, ai rezolvat-o. Felicitari!
(inteleg ca acesta e un model pentru oricare alta problema din noi si calea de urmat).

Acum vine intrebarea (sau mai multe, cu acelasi continut)(vreau decat sa verific daca am priceput corect, incat te rog corecteaza-ma sau confirma-mi, dupa caz):
- daca evit criminalii e pt. ca eu insami sunt criminala fata de mine? si de ce as fi? ce anume m-ar determina sa am un caracter auto-distructiv?
- daca evit drogatii e pt. ca in mine insami e ceva asemanator? (eu constient stiu ca-i evit din motive de autoaparare, nimic mai mult)
- daca evit anumite caractere de oameni e pt. ca in mine (in umbra mea) salasluieste asa ceva? si cum pot indeparta sau indrepta?

Si inca ceva, te rog: sa inteleg ca e ok daca acceptam pe toti oamenii exact asa cum sunt, cu bune si cu rele? Fie ei criminali, hoti, mincinosi, leprosi etc.? Atunci umbra noastra e dizolvata (rezolvata=impacata)? Nu mai exista? Sau cum sa inteleg corect?
Daca-i spui hotului ca e hot, nu va recunoaste in veci. Desi e evident ca-i hot.

Cum sa stabilim in final echilibrul interior aducator de virtuti? (cum sa facem pace cu umbra noastra? sa ajungem sa ne placa absolut TOT, fara discernamant, numai sa nu fim in conflict cu umbra noastra?)

Ma opresc aici acum.
Astept raspunsurile tale.
Multumesc mult.

Cu mult drag,
Carmen