De când eram mică aveam o gândire necondiţionată, şi îmi plăcea să fiu altfel.
Ţin minte de parcă ar fi astăzi, un moment de la grădiniţă cand educatoarea ne-a spus : « astăzi o să desenăm o floare ». Oauu, super aveam multe carioci noi, un set pe care mi-l făcuse tata cadou. Pregătită să încerc cam toate acele culori m-am pus să desenez o floare viu colorată.
La care educatoarea a zis : “Stop ! Ce faci? Aşteaptă instrucţiunile mele. Deabia acum poţi începe, şi vă rog pe toţi să desenaţi o floare roşie cu tulpină verde »

Nu ştiu nici acum ce-o fi fost în capul femeii ăleia de ne-a oblicat să facem ceva aşa urât…dar eu chiar daca am schimbat foaia am făcut o altfel de floare prin care am pus toate nuanţele de roşu şi de verde ce le aveam în cutia magică de carioci.
Bineînţeles că nu a fost ceea ce-şi dorea madam, motiv pentru care nu uit nici acum prima mea bulina neagră…şi apoi acasă certurile de la mama cum că trebuie să fac ce-mi zice doamna.

Pasiunea mea pentru creativitate s-a accentuat în facultate, când Doamna Anca Munteanu ținea cele mai faine seminarii şi cursuri pe această temă. Apoi l-am cunoscut pe Pera Novacovici care îmi tot zicea : « Mă, tu eşti foarte creativă, n-ai vrea să începi să scrii despre asta ! » şi tot aşa până m-am hotărât să scot un pic lumea din tiparele raţionale şi să-i ajut să-şi folosească şi emisfera dreaptă, cea a creativităţii.

De atunci în limbajul meu zilnic s-au instalat cuvinte ca “toţi suntem artişti” sau “cu toţii ne-am născut creativi”. Majoritatea oamenilor la auzul acestor cuvinte zâmbesc şi dau din cap (gândind “daaaa..sigur””), având exact aceeaşi reacţie ca la auzul altor generalizări, ca de exemplu “Toată lumea e frumoasă – şi cei graşi, şi cei slabi, şi cei înalţi, şi cei scunzi etc”

Am fost atât de condiţionaţi să credem în definiţiile şi regulile pe care societatea le-a stabilit despre artă, succes sau frumuseţe încât de multe ori ne este greu să găsim altă alternativă, aşa că ne petrecem timpul în căutare de informaţii noi, dar urmărind criteriile stabilite de alţii, şi încercând să creăm ceva ce se potriveşte definiţilor sociale.

Cuvântul « trebuie » se afla în comunicarea noastră indiferent de ipostaze :
- copilul mami, trebuie să fii cuminte
- trebuie să începem schimbările în firma noastră
- iubitule trebuie să duci gunoiul
- la şcoală trebuie să fim cuminţi şi să învăţăm
- şi cea mai dureroasă : « trebuie să înveţi, să termini o facultate, să ai un servici, să-ţi faci credite pentru că doar aşa îţi poţi cumpăra o casă şi o maşină, apoi trebuie să aştepţi pensia care nu-ţi va ajunge nici măcar pentru medicamente.

Foarte bine….ne comportăm de parcă am fii nişte soldaţei care doar executa !

Dăm creierului nostru ceva, îl educam astfel încât să acţioneze doar că trebuie.

Pe tine te-a întrebat cineva dacă vrei să faci ceva ?

Ce-ţi place să faci ?

Nu ! Societatea ne condiţionează să facem lucruri impuse.
Tocmai de accea uităm de naturaleţe, de frumuseţe, ni se estompează imaginaţia, pierdem viziunea şi ni se blochează creativitatea.

Începe din acest moment să-ţi spui :
VREAU SĂ fac ceva…pentru că…- apoi poţi pune cuvântul trebuie.
Începe propoziţia de astăzi cu: VREAU SĂ!

Pentru că:
Cu toţii suntem creativi în mod natural

Paradoxul este că, atunci când eşti tu însuţi, fără a încerca să imiţi succesul, atunci eşti şi cel mai original EŞTI şi cel mai creativ. Aceasta creativitate naturală nu poate fi învăţată – este acolo de când te-ai născut. Nu trebuie să faci nimic pentru a o spori sau îmbunătăţi. Ceea ce VREM să facem este să o eliberăm, să dezvăţăm tot ceea ce am fost învăţaţi despre design, creativitate sau viaţa însăşi.

Uită de educaţia pe care ai primit-o în legătură cu ceea ce viaţa ar trebui să fie, pentru a da voie geniului tău natural să îşi exprime creativitatea.

În ultimă instanţă, acea parte din noi care se lupta atât de mult să fie creativă, originală şi de succes este de partea noastră – încearcă să facă ceva pentru noi, aşa că nu cred că ai vrea să te împotriveşti ei.

Nu te speria dacă :
Va apărea un conflict pe care îl vei simţi vis-à-vis de creativitatea ta. Pentru că suntem alcătuiţi din două părţi:
- dintr-un Eu Esenţial - sinele Esenţial este partea inascuta dintr-un om, indiferent din ce mediu provine.
- şi un Eu Social, Sinele Social însă este acea parte pe care am dezvoltat-o încet încă de când am venit pe lume, şi este “setată” în a afla regulile tribului unde ne-am născut.

Vezi tu, oamenii se nasc într-o specie în care noii-născuți sunt complet dependenţi de adulţii speciei. Aşa că, de mici copii, învăţăm să ne uităm şi să îi observăm pe ceilalţi pentru a afla regulile supravieţuirii. Suntem o specie tribală – suntem conectaţi între noi şi colaborăm în grupuri. Undeva în adâncul nostru cu toţii credem în “siguranţa mulţimii” şi cu toţii ne temem să fim respinşi de tribul nostru. DE accea închidem uşile castelul nostru şi facem ce spun ceilalţi, facem ce « TREBUIE ».

Aşa că Eul Social este acea parte din noi care caută siguranţă şi vrea să se asigure că suntem acceptaţi de trib.
Iată deci o tensiune pe care tu o poţi dezvolta, cea între Eul Inascut care vrea să fie fericit, creativ şi capabil să se exprime în întregime şi Eul Social care vrea să se asigure că eşti în siguranţă şi acceptat de societate. În ultimă instanţă, singurul lucru care stă între noi şi geniul nostru creativ este teama – teama de eşec şi teama de respingere ( pe care le vom aborda pe larg în articolele viitoare)

“În loc să percepem oamenii ca netalentaţi, am putea să-i percepem ca şi speriaţi.” Keith Johnstone
Cum să îţi reaprinzi creativitatea.

1. Relaxează-te!

Utilizează relaxarea musculară sau exerciţiile de respiraţie pentru a te relaxa atunci când te simţi stresat.

2. Imaginează-ţi că eşti creativ în mod natural

Crează o imagine vie despre tine ca fiind creativ, relaxat, jucăuş, spontan şi imaginativ, transpune-te în acea lume şi înţelege-o prin prisma ta, creând un răspuns de la acel loc.

3. Opreşte-ţi Eul Social

Cu toţii avem acel Eu Social care ne pune piedici, ne face să ne punem întrebări de genul “şi dacă?”, ne face să ne imaginăm catastrofe şi ne face mai anxioşi oprindu-ne din acţiune.
Schiller spunea “într-o minte creativă, intelectul şi-a retras paznicii de la porţi, astfel ideile curg”. Aşa că ia o decizie conştientă şi lasă-ţi o vreme vocea critică la o parte, ştiind că te vei putea folosi de ea doar când îţi vei aprecia lucrarea.
Există metode minunate de a-ţi îndepărta încetişor Eul Social, în această categorie intrând meditaţia, ascultarea de muzică sau vizionarea unei comedii.

4. Nu încerca să fii original.

Cu cât te chinui mai mult să fii original, cu atât te îndepărtezi mai tare de geniul tău creativ şi vei începe să produci imitaţii, care nu vor putea avea niciodată aceeaşi valoare ca şi produsele creative pure. Întregeşte-te, fii curios, observă cu ochii larg deschişi totul, şi reacţionează pe măsură… şi vei vedea ce se întâmplă.
“Un artist care se inspiră iese în evidenţă. Nu cântăreşte ideile, accepta cu deschidere primele gânduri. Cele mai bune idei vin fără efortul de a le născoci” Keith Johnstone

Elberarea creativităţii tale naturale nu înseamnă numai capacitatea de a scrie mai bine sau a crea lucrări de excepţie. Depărtarea de Eul Social şi de frică te va aduce la creativitatea ta inascuta şi îţi va oferi o perspectivă cu totul nouă asupra vieţii, iar lumea îţi va părea mai distractivă, mai plină, mai frumoasă, mai captivantă şi mai îndestulătoare.

GATA! Nu mai e timp de pierdut!

Te las acum pe tine sa-mi spui daca ai inceput sa faci lucrurile altfel de pana acum

Pe curand,

Florina!

Articole asemănătoare:

1. Lista cu ceea “CE TREBUIE!” Zambeste tuturor. Construieste un album de familie. Numara stelele....
2. Foloseste-ti creativitatea in tot ceea ce faci! Te salut cu drag prietene! Mi-era dor de tine,...
3. Metode creative care te scot din tiparul lui « ASA TREBUIE » Pe cand eram copii, adultii din jurul nostru ne-au...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.